Reprezentanța Bisericii Ortodoxe Române în Japonia ルーマニア正教会日本支部

Zidirea unei biserici noi

De ce nu se strâng sau nu s-au strâns banii necesari construirii unei biserici ortodoxe românești în Tokyo?

Pe de-o parte considerăm că mulți poate nu știu că, din Aprilie 2014 Reprezentanța Bisericii Ortodoxe Române a intrat, prin cumpărare, în posesia unui teren pentru viitoarea biserică din Tokyo, prima biserică ortodoxă românească din Japonia. Din Aprilie până în momentul de față, s-au întocmit proiecte diferite, cu prețuri pornind de la 8.5 milioane yeni și ajungând și la 26 de milioane de yeni. Nu știm încă pe care proiect să-l alegem, pentru că, de fapt, nu avem bani pentru niciunul. În contul parohiei s-au strâns 450 000 de yeni, iar de doua luni nu s-a mai adăugat nimic.

Pe de altă parte, fiecare dintre membrii comunității românilor din Japonia, așteaptă să depună bănuții pentru proiectul acesta, la final, după ce mai înainte au depus alții. Și astfel, vedem cum toți așteptăm să înceapă cineva și de fapt, nu începe nimeni.  În acest demers este nevoie de o mobilizare simultană a tuturor. Nu putem să ne lăsăm unul pe celălalt sau să așteptăm să primim fonduri de la Guvernul României sau de la vreo sursă de stat, internă sau externă.

Ne gândim că da, trebuie să strângem fonduri. Cum să procedăm? În primul rând, donăm noi primii. Apoi, încurajăm și pe alții să facă acest lucru, iar ei la rândul lor, pe alții. Contul parohiei îl găsiți cu ușurință aici:http://www.parohiatokyo.ro/contul-bisericii-ortodoxe-romane-din-japonia/

Despre nevoile și beneficiile construirii unei bisericii poate știm sau am mai vorbit cu alte ocazii, însă ar trebui să citim și cuvintele  Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care arată clar și pe înțelesul tuturor, ce mare dar este milostenia față de biserică :„Zidirea unei biserici într-o comunitate este lucrarea cea mai folositoare şi mai sfântă. A zidi o biserică înseamnă a deschide o poartă nouă a Cerului şi a înălţa o Casă nouă a lui Dumnezeu. Biserică înseamnă în limba greacă adunarea oamenilor convocată de Dumnezeu. Deci Biserica este cea care ne adună pe toţi laolaltă în iubirea lui Dumnezeu şi ne uneşte cu Dumnezeu, pentru a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică. Spaţiul sau locaşul în care se adună oamenii în iubirea Preasfintei Treimi se numeşte tot biserică. O biserică nu se zideşte în fiecare an, ci o dată la două, trei sute de ani. Aşadar, zidirea unei biserici este o şansă şi o chemare tainică a lui Dumnezeu pentru cei ce sunt contemporani cu zidirea unei biserici, adică este pentru ei prilejul de a deveni ctitori şi ziditori ai Casei lui Dumnezeu. Multe din ctitoriile voievodale din România împlinesc acum 500 sau 600 de ani… Să ne gândim câte generaţii, câte persoane s-au rugat şi s-au sfinţit în ele de-a lungul timpului! Această taină a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni şi a oamenilor pentru Dumnezeu şi întreolaltă este cultivată şi binecuvântată de Biserică.  De aceea, în Biserica Ortodoxă ctitorii sunt numiţi “fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori”. Ei vor fi pomeniţi şi atunci când nu vor mai avea pe nimeni din neamul lor ca să-şi amintească de ei. Când se construieşte o biserică de zid se edifică şi lumina ei în sufletele celor ce o construiesc. În comunitatea în care se zideşte o biserică se înduhovniceşte comportamentul credincioşilor, pentru că, odată cu zidirea materială a bisericii, în interiorul sufletului lor se zideşte biserica spirituală a comuniunii frăţeşti în credinţă, a jertfelniciei şi milosteniei, a dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Totodată se intensifică mai mult convingerea că biserica este a credincioşilor iar ei sunt ai lui Hristos Căruia Îi zidesc biserică, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea oamenilor.Construirea unei biserici noi reprezintă deci o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice, mărturisită de o comunitate creştină harnică şi darnică.”

La acestea adăugăm și faptul că, cei care dintre noi care vor contribui substanțial la acest demers, pe lângă pomenirea neîncetată din cadrul Sfintei Liturghii, vor avea numele înscrise pe pisania bisericii(n. tăbliță ce se pune la intrarea în biserică și în care se menționează anul în care s-a construit, numele episcopului  și numele celor care au contribuit semnificativ la construirea acesteia), ca niște râvnitori față de casa Domnului și ca niște străjeri la intrarea în ,,cerul pământesc”